Postavaru Night – Poiana Brasov – 10 Martie 2012

Mar 15, 12 • Running3 CommentsRead More »

Alergarea a fost ani de zile o pasiune; acum este un mod de viata. Pentru mine. Ce inseamna asta? Antrenament, echipament, documentare, carti, reviste, alimentatie (cat de cat) specifica, suplimente, odihna (deocamdata doar teoretic), comunitate, prieteni, concursuri, deplasari, mini-vacanta, club, sfaturi, sustinatori, pareri contra, neplaceri, petreceri (putine deocamdata). Toate acestea vin natural atunci cand pasiunea nu este doar o activitate ocazionala, ci una permanenta.

De 1 an de zile modul acesta de viata a inclus si multe obiective, dorinte si motivatii. Modul acesta de viata a insemnat si multe bucurii, reusite si depasirea limitelor. Fiecare alergare si concurs a avut specificul lui. Dar auzisem eu de un eveniment foarte iubit de alergatori si schiori, si anume Postavaru Night. In 2011 am sarit peste acest concurs din banalul motiv, ca ar fi prea scurta distanta. Si am regretat, evident. Am asteptat un an de zile si nu am regretat. Am simtit si eu (pe 10 Martie 2012) ca Postavaru Night e mai mult decat un concurs de schi de tura si alergare montana (sau mai exact “vertical run”). La Poiana Brasov, apoi la Cabana Postavaru, multe din acele aspecte din viata unui alergator s-au reunit: echipament, antrement, concurs, suplimente, alimentatie, deplasare / mini-vacanta, prieteni si petrecere.

La Postavaru Night urma sa ma gandesc la cursa mea, dar si la prima competitie de alergare din viata lui Marius, colegul meu de munca. Se pare ca eu l-am inspirat si astfel a inceput sa alerge. Si totul a iesit bine. Oricum, a fost mai pregatit (antrenament, echipament, alimentatie, sfaturi) decat am fost eu la primul concurs montan.

 La Start am gasit multa voie buna si evident, multi prieteni alergatori. Cred ca m-am invartit vreo ora pana sa fiu “gata de cursa”. Am pornit cursa in spatele lui Adi Bostan si, furat de peisaj, am grabit pasul de parca deadeam ture de stadion. Uitasem de strategia ultimelor 2 concursuri, cand am plecat ultimul (de parca eram la plimbare) si am avut energie pana la final. Deja la prima urcare le ridicam moralul multor alergatori (care ma depaseau). Apoi usor-usor am recuperat si cca 3km am urcat ca teleghidat, incercand sa inteleg de unde am atata vlaga. Lasand putin concentrarea la o parte, mi-am amintit de sugestia lui Bogdan si m-am uitat in urma, pentru a admira valea luminata de frontale.

Fiind o cursa scurta, itensitatea a fost una deosebita. In 4,5Km nu e timp de dueluri, insa am stat mai mult de jumatate din alergare in preajma CPNT-istului Cornel Spiridon. Intr-un final l-am pierdut din ochi, dar l-am gasit spre suprinderea mea pe Radu Milea, care avea probleme. Pe ultimele sute de metri mi-am pierdut concentrarea si chiar inainte de Finish m-a ajuns Emanuel Trandafir, un pusti foarte talentat caruia ii prevad un viitor prin de reusite. De fapt, m-am bucurat ca ma depasise el si nu altcineva. Cu toate acestea am terminat din nou (anul acesta) imediat dupa greii alergarilor montane, in 41min48sec. Locul 14 la Categoria -35 (din peste 50 de oameni) si locul 16 la General.

Cursa mea se terminase, dar Mariana era inca pe traseu (in afara concursului). M-am pornit in intampinarea ei, coborand in alergare ( o buna bucata alaturi de Gica Blajiu). Asta da relaxare dupa urcarea chinuitoare. Am regasit-o pe Mariana, cam obosita. Dar am urcat cu ea pana la Finish. Pe drumul spre Cabana Postavaru Marius a reusit o coliziune spectaculoasa cu un schior, incident din care cel mai sifonat a iesit unul din betele mele de trekking.

La cabana am savurat pastele si berea, dar am simtit, in sfarsit, pe viu acea atmosfera faina, de petrecere si voie buna (inclusiv muzica buna) pentru care este vestit Postavaru Night. Era o senzatie extraordinara sa petrec alaturi de toti acei oameni cu care de obicei concurez. Am rezistat pana la Premiere, unde am colectionat vreo 10 diplome. Nici coborarea pe partie n-a fost plictisitoare. Masinarile pentru tasarea zapezii faceau slalom printre noi, in timp ce noi testam coborarea rapida, in tandem.

Postvaru Night este intr-adevar un concurs inedit (vertical run noaptea), intr-o atmosfera speciala, alaturi de oameni deosebiti (inclusiv crema alergatorilor). Este deja un eveniment de traditie si merita incercat in fiecare an.

Postavaru Night – Filmul.


3 Responses to Postavaru Night – Poiana Brasov – 10 Martie 2012

  1. Mihai says:

    10 diplome pentru 4 KM … la anul vin si eu :)
    Nici partea cu berea nu suna rau …

  2. Ski de tura says:

    [...] Si aici povestea lui Florin Simion, partenerul meu de la Marathon 7500 Bucegi: Postavaru Night – Poiana Brasov – 10 Martie 2012 | FLORIN SIMION Nu e schior dar a simtit bine atmosfera concursului. Scrie frumos, sa aruncati o privire ca e buna [...]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>